Oamenii se protejează financiar de mii de ani

Cine a inventat asigurările? 🧐

Întrebarea de mai sus pare perfectă pentru a porni la drum. Dacă am răspunde la ea, am avea un protagonist bine definit, iar lucrurile ar fi, poate, mai simplu de explicat. Dar dacă ne gândim mai bine, decât să construim o întreagă poveste în jurul unui singur personaj, ce ar fi dacă ne-am comuta atenția pe fapte reale și date istorice?

Asigurările au apărut ca o extensie firească a activităților noastre în societate și acasă. Ele îndeplinesc o nevoie clară, care poate fi tradusă prin următoarea frază: “Dacă X lucru se întâmplă, vreau să știu că măcar partea financiară este acoperită”. Este vorba despre nevoia de a controla, cât putem și cât ni se permite, situațiile neprevăzute, ieșite de sub control. E o nevoie firească, pe care o putem cu toții înțelege. E o nevoie pe care au înțeles-o și babilonienii, la timpul lor.

În Codul lui Hammurabi, cod legislativ a cărui existență a fost plasată în timp în jurul anului 1750 î.Hr., se pomenește despre o oarecare practică de mitigare a riscurilor economice cauzate de activități comerciale, asemănătoare unei forme timpurii de asigurare. Comercianții care împrumutau bani pentru transporturi maritime plăteau o sumă suplimentară creditorului, iar dacă marfa era pierdută, împrumutul era anulat. Sună liniștitor, nu? 😊 Și, sigur, chiar dacă nu exista o poliță în sensul modern, principiul este recognoscibil: un risc transferat contra cost.

Roma antică a dus ideea mai departe. Finanțatorii susțineau expedițiile maritime și își recuperau banii doar dacă nava ajungea la destinație; în caz contrar, suportau ei pierderea. În paralel, exista o regulă simplă: dacă, în timpul unei furtuni, se arunca o parte din marfă pentru ca nava să poată fi salvată, pierderea nu rămânea doar a comerciantului ghinionist. Toți cei care aveau marfă pe vas contribuiau și acopereau împreună paguba. Mai târziu, această logică apare și în breslele medievale, unde membrii contribuiau la un fond comun, din care erau despăgubiți în caz de necaz.

Abia în perioada modernă încep să apară structuri care să semene cu industria de asigurări de astăzi. Un moment important este legat de o cafenea din Londra, în secolul al XVII-lea, unde comercianții și investitorii se întâlneau pentru a negocia riscurile asociate transporturilor maritime. Acolo, cei dispuși să își asume o parte din risc semnau sub descrierea încărcăturii – de unde provine și termenul de „underwriting”.

Tot în secolul XVII, după Marele Incendiu din Londra, din 1666, care a distrus mii de locuințe și a lăsat o mare parte din populație fără adăpost, a apărut nevoia clară de protecție financiară. La scurt timp, Nicholas Barbon, doctor devenit antreprenor în construcții, a început să ofere primele forme de asigurări împotriva incendiilor. Practic, oamenii plăteau o sumă de bani pentru a-și asigura locuința, iar în caz de incendiu erau despăgubiți. Mai mult decât atât, un lucru ingenios, compania avea propriile echipe care interveneau pentru a stinge focul și a limita pagubele.

Asigurările de viață au început să apară în Europa în secolele XVI–XVII, dar la început au fost instabile, din lipsa unor metode clare de calcul al riscului. Situația s-a schimbat odată cu introducerea tabelelor de mortalitate de către Edmund Halley, care au permis evaluarea mai corectă a primelor.
În timp ce în Europa, asigurările s-au dezvoltat rapid, în America procesul a durat mai mult. Abia după mai bine de un secol, în jurul anilor 1750, piața asigurărilor a început să se stabilizeze și acolo, fiind preluate și puse în aplicare modele deja dezvoltate în Europa.

Revenind la întrebarea de la început, „Cine a inventat asigurările?”, răspunsul este, de fapt, unul surprinzător de simplu: nimeni anume, dar, în același timp, noi toți, ca societate.

Asigurările nu au apărut dintr-o invenție genială, ci dintr-o nevoie profund umană. Din instinctul de a fi precaut, de a te gândi „și dacă se întâmplă ceva?” și de a găsi o soluție înainte ca acel „ceva” să devină realitate. Ele s-au format organic, pe măsură ce oamenii au înțeles că riscurile fac parte din viață și că nu pot fi eliminate complet.

Și poate că aici se află adevărata valoare a asigurărilor, ca produse financiare pe o piață astăzi atât de diversificată: nu în promisiunea că lucrurile rele nu se vor întâmpla, ci în liniștea că nu va trebui să le înfruntăm de unii singuri.

Surse:
Insurance and risk: some history — Risk Engineering
Coffee and commerce 1652-1811 - Lloyd's
Evolution of Insurance: From Ancient Practices to Modern Policies
Early insurance brigades | London Fire Brigade